Cu toții suntem oameni si suntem speriati de noi

De ce mă indragostesc de povestile altora de dragoste? De ce in filme totul pare frumos? Si de ce un nu știu ce film francez pare frumos si e extrem de special si când tipa cea mai draguta, protagonista, moare si logodnicul o jeleste? De ce mă gândesc ca ce e al lor poa sa fie si al meu si sunt trista pentru ei si simt ca ceva din mine se rupe.

Știi ce e ciudat? Ca doar la filme sunt trista. Orice lucru trist mi s-ar întâmpla mie mereu sunt superiata de ceea ce se va întâmpla;de ceea ce nu știu ca se va întâmpla. Așteptarea de a afla un timp nedetrminat ce îmi e rezervat mă sperie groaznic.

Cu toții am fi mai linistiti, mai resemnati dacă am știi ce se va întâmpla. Si nu neaparat cu exactitate...