Ea.

Bucataria aia mica o urmareste.II urmareste fiecare miscare,fiecare gest,fiecare privire, fiecare gand.Dar ei nu ii pasa.E un nou inceput.O noua zi.
Sta si isi bea cafeaua de dimineata-desi nu mai e demult dimineata-in tricoul acela prea larg de ea.Stie bine ca ii e mare dar e al lui si ii place.Ii place el si ii place sa se afunde in parfunul hainelor lui.Parfumul dragostei.Se simte bine inbracata asa...desi e aproape goala.
Picioarele ei lungi ies din tricou timide si infrigurate.Stau unul peste altul acoperindu-se ca doua petale plapande de trandafir,abia iesite la lumina.
Se ridica usor,are un umar gol si se duce in dormitor.Parca nu vrea sa renunte la tricoul acela dar stie ca nu poate iesi asa pe strada.Se imbraca rapid dar inca nu vrea sa renunte la parfumul lui asa ca se duce sa se dea ea cu parfumul lui barbatesc,puternic.
Nu stie nici ea exact de ce dar doreste sa ii simta mirosul-mirosul acela care ii imbie narile in fiecare seara in care sta cuclara pe pieptul lui.
In sfarsit.Se incalta, isi ia geanta si pleaca.Nu stie unde merge dar stie ca e satula de stat in casa.Merge aiurea pe strazi zambind neincetat.E fericita,da!Il are pe el si e cel mai bun lucru care i s-a intamplat in ultima vreme.
El e tipu ei perfect: o saruta la nesfarsit,ii arata afectiunea doar printr-o imbratisare, de fiecare data cand o vede o ridica in brate si o plimba asa prin aer mult,mult timp-ca in filmele alea proaste de dragoste dar nu are cum sa nu ii placa;isi aminteste fiecare data importanta si stie ce sa ii cumpere-nu ca ar putea sa ii cumpere ceva ce sa nu ii placa;frumos e-cel putin pentru ea;destept e.Ce mai...e perfect!Si e al el.
Seara,racoare.Chiar nu le pasa.Ei stau imbratisati in patul acela mare feriti de frig,de intuneric si de orice altceva ce ar mai putea aduce seara aceasta.Sunt ei si asta conteaza.