Te voi iubi cum niciodata nu a fost iubit un muritor

Ma dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei ma dor,
Privirea ta ma arde.

Paai...ce sa zic...Eliade e genial.Mai ales cartea asta[respectiv Domnisoara Christina].
Nu pot sa o explic...trebuie citita ca sa fie inteleasa dar totusi ce s'a intamplat cu acest Egor nu pot sa inteleg!Pretinde ca o iubeste pe una si se lasa sedus de una careia poate ca a incercat sa ii reziste si pe care pana la urma nu a avut'o fiind prea...prea fiindu'i prea frica,da!Dar Egor asta e de condamnat intr'o anume parte...chiar daca se intoarce si isi da seama ca o iubeste cu adevarat pe asta pe care a vrut sa o insele si scoate si sufletu din cealalta totusi a avut un moment de inconstienta ca orice alt alttt barbat[nefiind un lucru spus cu rautate] in care ar fi putut produce fatalitatea[am ceva cu cuvantul asta de la un timp:-?]Deci totusi Eliade arata ca nu toti barbatii sunt nevrednici[?!]de o femeie,nu?Cel putin asta am dedus eu.Oricum senzationaaal!