[poveste imaginata undeva pe o banca din parcul Kiseleff din Bucuresti,intr'o seara dulce de iarna]-S'a facut intuneric deja?intreaba ea pierduta in bratele lui,putin abatuta.
-Da,robotel!Da' lasa ca mai dureaza pana plecam.
-Ce frumos se vede zapada acolo sus,uite!Ai vazut?:)Roboteeel te iubesc!
Cuvinte magice.Doua cuvinte cu atata sentiment;spuse cu atata traire si atat de pure,sincere.S'a auzit atat de clar in vazduh cum nicioadata nu s'a mai auzit iubirea a doi copii.
Un ropot de sarutari nebune s'a pornit;sarutari pline de patima si pasiune.El i'a stans mijlocul mai tare,s'a apropia de urechea ei fina si sarutand'o a soptit suav: Si eu robotel,si eu te iubesc!Esti cea pe care am iubit'o si o voi iubi pana cand vom muri.Promit!
Ea,furata de cuvintele lui magice abia soptite cu atata dragoste nu a mai reusit sa spuna decat acev alint duargut: Oh roboteeeeel.... si rasuflarea s'a taiat iar ea a cazut in patima saruturilor.Se sarutau iar ea umbla jucaus prin parul lui moale si brunet.
Buzele lor se impletesc in acea suava atingere si se completeaza in amalganul de simturi.Ei stiu ca au nevoie unul de altul.
Iubire fara margini!Asta se intampla acolo.E asa frumos.Ei doi,indragostiti pierduti unul in bratele altuia pe o banca in parc afundati in saruturi si mangaieri suave sub un felinar luminat slab.
-Robotel!Aia e steaua noastra.O vezi?Straluceste-ca iubirea noastra.Trebuie sa ii dam un numee.Cum,cum?
-Irina,ca cea mai frumoasa fata.
-Nuu.Nu Irinaa!
-Robotico!Am spus Irina-Irina ramane.
-Roboteeeeeeeeel.Ouuuuuuuuuuu.
O imbratisare larga se aprinde intre ei.
-Hai acasa ca se face noapte!spune intr'un tarziu el desprins din visare.
-Dar eu mai vreau sa staaaau!
-Robotel te rog,e tarziu!Hai spre casa.
-Binee.
Incep sa alerge prin zapada razand si tinandu'se de mana.
-A inceput sa niniga!Ce frumos e,roboteel!
Iubire.El si ea pasesc prin zapada lasand urmele unui cuplu fericit care va trai totdeauna.Un cuplu care estie insasi iubirea.
Un baiat cu haine largi scria bilete de iubire pe furis
O fata minunata le citea singura pe banca din parc...
De mana alergau catre liceu, doi bulgari indragostiti
Fata se topea in bratele lui, baiatul acela sunt eu...
stii car de mult urasc titlul?:))
RăspundețiȘtergere